Ministerul rus de Externe a întocmit și dat publicității un raport consistent al cărui titlu este sugestiv – ”Despre încălcarea drepturilor cetățenilor și compatrioților ruși în țări străine” -, numai că se dovedește a fi, totodată, și o perdea de fum. Cum Kremlinul ”strălucește” la capitolul ”dezinformare”, este lesne de observat că Moscova îndreaptă un deget acuzator către țările considerate ”neprietenoase” și consideră că drepturile fundamentale ale cetățenilor ruși sunt încălcate.
Kremlinul nu privește, totuși, niciodată în propria ogradă. Și asta nu pentru că ar suferi de miopie, ci pentru că propaganda rusă funcționează de minune în interiorul Federației Ruse. De unde și acuzațiile că punctul de vedere al Moscovei nu poate fi transmis și în alte țări, accesul la mass-media fiind interzis sau limitat după invadarea Ucrainei.
În ceea ce privește România, Ministerul rus de Externe consideră că este forțată o atmosferă neprietenoasă în jurul Rusiei în discursurile politicienilor români, ceea ce ar avea un ”impact negativ asupra poziției și moralului compatrioților noștri care locuiesc în România”.
Din nefericire pentru adepții retoricii de forță de la Kremlin, România se află nu numai în UE, ci și sub umbrela Alianței Nord-Atlantice. Dincolo de declarații-înțepături, chiar și la nivel diplomatic, Federația Rusă nu poate face nimic. România a fost plasată pe celebra listă a țărilor ”neprietenoase”, este adevărat, însă asta nu transformă ziua în noapte și nici nu face să plouă de jos în sus pe aceste meleaguri.
Situația Republicii Moldova – chiar stat neutru fiind – este ceva mai complicată, iar Moscova, în același raport, a punctat că vorbitorii de limbă rusă sunt persecutați. Precedentul Crimeea și, apoi, precedentul Donbas pot stârni îngrijorare la Chișinău, cu atât mai mult cu cât Vladimir Putin și-a păstrat ceva ”rezerve” în Transnistria, regiunea putând fi folosită, la nevoie, pe sistem ”Cal Troian”.
Totuși, a vorbi despre încălcarea drepturilor vorbitorilor de rusă din alte țări fără a recunoaște că în Rusia a fost permanentizat un regim represiv înseamnă să dai dovadă, pur și simplu, de o periculoasă și cinică ipocrizie.
”Hoțul strigă hoții” – iată o sintagmă veche și care se potrivește foarte bine în context. În luna aprilie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție în care sunt prezentate, punctual, încălcări ale drepturilor omului în Rusia lui Putin, cu atât mai mult după invadarea Ucrainei.
Acestea sunt doar câteva dintre punctele de reper ale unei represiuni fără precedent care se desfășoară – nu de ieri, de azi – în Rusia lui Vladimir Putin, acolo unde a fi disident te plasează automat în postura de ”trădător de patrie”. Cu singura și decisiva mențiune că ”patria” pe care a construit-o liderul de la Kremlin este una sechestrată și transformată într-o prizonieră care va plăti, în timp, pentru păcatele ”Tătucului” infatuat și decis să nu mai fie ”Țar” doar cu numele.
Reprezentanții Ministerului de Externe al Federației Ruse – vârfurile de lance fiind Serghei Lavrov și Maria Zakharova, purtătoarea sa de cuvânt – au decis, intempestiv, că ”alții” se fac vinovați și încalcă drepturile vorbitorilor de limbă rusă din țările care, în ultimă instanță, au condamnat invadarea Ucrainei. Despre ceea ce se întâmplă în propria ”bătătură” nu vorbesc absolut deloc.
Totuși, dacă ascunzi gunoiul sub preș, nu înseamnă că ai făcut curățenia perfectă cu care te lauzi în fața vecinilor. Și, dacă închizi ochii, nu vei reuși să transformi chinuita ”Rusie a lui Putin” într-o poveste cu finalul fericit atât de cunoscut – ”Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.
Citește și: